In memoriam Pavel Pokker (1938-2008)

Biografie

1938 - s-a născut la Lugoj în data de 2 iunie, fiind cel mai mare dintre cei 3 copii ai familiei
1956 - termină liceul şi lucrează împreună cu tatăl său care era sculptor. Împreună lucrează la iconostasele bisericilor din Belinţ, Jdioara, Racoviţa dar şi la altarul Bisericii Romano-Catolice din Lugoj. Frecventează cursurile Şcolii Populare de Artă avându-i ca profesori pe Popper Elisabeta şi Iancu Bujor. Se angajează la Fabrica de ceramică Mondial ca pictor decorator. După o recalificare în Cluj devine şeful secţiei de serigrafie-creaţie lucrând cu mare pasiune în acest domeniu.Între timp singur sau împreună cu fraţii săi Ladislau şi Francisc execută iconostasele bisericilor din localităţile Cireşul, Ohaba Forgaci, Povergina, Dobra, Crivina, Coşava, Reşiţa, Zăvoi sau Victor Vlad de la Marina.
1971 - se căsătoreşte cu Mariana Zagone având un fiu şi o fiică: Cristian (n. 1972) şi Andreea Cristina (n. 1981)
1997 - se pensionează, dar continuă să lucreze în atelierul fratelui său, sculptorul Ladislau Pokker, având şi o colaborare cu pictorul Silviu Oravitzan.
Studiază sculpturile de pe Insula Paştelui, arta africană, totemurile arhaice şi expresiile feţei omeneşti pentru a se inspira în realizarea lucrăriilor proprii.
Materialul folosit cu preponderenţă este lemnul, dar se foloseşte şi de lut sau gips pentru realizarea măştilor. Îi face plăcere să parafrazeze o invăţătura din China antică cum că /o creangă a unui copac nu este doar lemn de foc, sau materie prima pentru un sculptor (în acest caz), ci este o operă de artă care este acoperită de scoarţa copacului, iar sculptorul este cel care dă jos această scoarţă./Între lucrările sale descoperim deseori şi acuarele, în care sunt îngemănate talentul "mixării culorilor", migala, dar şi dragostea pentru viaţă, frumos şi bine.
2008 - decedează subit pe data de 11 septembrie. În urma sa lasă o sumedenie de lucrări, proiecte şi idei neterminate, dar mai ales o mulţime de oameni îndoliaţi, pentru care cei 70 de ani pe care i-a trăit în această lume, sunt extrem de puţini pentru sufletul său atât de mare şi mai ales:
"Nu ne putem obişnui fără tine! Dumnezeu să te aibă în pază!"(30.01.2009)

marți, 26 ianuarie 2010

In memoriam Pavel Pokker (1938-2008)

"Pavel Pokker a plecat dintre noi. Ce adevãr implacabil! Un adevãr cu care nu mã pot acomoda.
Îl ştiam în fiecare zi în atelier lipit de lucrurile lui, îngropat în ele, în ordinea lor numai de el ştiutã. Puteai sã-ţi potriveşti ceasul dupã ritualul lui zilnic: la ora nouã dimineaþa, dupã ce totul era pregãtit pentru lucru, aburea cafeaua, la 12.30 fix lua prânzul, dupã care pe un fond muzical aşternut de discuri `prãfuite` lucra pânã la îngânarea nopţii cu ziua.
Evenimentele din afarã, pulsurile zilei treceau pe lângã atelierul lui - avea parcã lipitã pe el eticheta veşniciei.
Am lucrat cu el în ultimii ani, avea meseria în sânge din familia lui, (tatãl sãu omonimul lui, Pavel Pokker - sculptor remarcabil) ştia de acasã multe din secretele unui `maistor` (spre cinstea faimoaselor bresle lugojene). Secrete care se învaţã nu de azi pe mâine ci în timp, la el parcã o sumã de coduri transmise.
Era bun, blând, calm, atent, te puteai baza întotdeauna pe el. Rãbdare de chinez bãtrân, şi acum îi vãd portretul printre lãmpi şi proiectoare, aplecat deasupra planşetei, urzind complicate pânze în ferecãturi, betealã şi nestemate...
De ce nu avem înţelepciunea sã apreciem şi sã dãruim simţire cu fiecare bãtaie de inimã... Sã fim în stare sã trãim orice clipã ca şi cum ar fi ultima. Atunci, dacã ar fi aşa, lumina zilei ar strãlumina noaptea şi plecãrile ar fi treceri. Treceri într-o viitoare naştere.
La revedere Pali!
Al tãu Silviu Oravitzan"
ianuarie 2009